Ucenicul

Pasea agale prin camera oprindu-se din cand in cand in fata unui tablou. Nu statea mult, pret de cateva secunde, dar destul pentru a-i fi observata haina ponosita, roasa la coate, plina de pete colorate. Din spate, o doamna trecuta bine de prima tinerete, plina de sclipiri aurii, semne ale bunastarii matrimoniale, isi facu vant cu evantaiul si il aborda curajos:
– Maestre, sunt incantata de ceea ce vad. Permiteti sa va intreb de unde atata imaginatie, atata perfectiune in aranjarea culorilor pe plansa? Va admir de mult, am si avut onoarea de a-mi face un portret acum ceva vreme.
– Nu stiu doamna, eu nu fac decat sa car sevaletul, pensulele si acuarelele Maestrului. In schimb, el ma lasa sa-l privesc cum lucreaza. Insa daca doriti, va pot face si eu un portret, peste ceva ani s-ar putea sa aiba valoare. Si-l pot semna si Picasso daca doriti, sunt sigur ca Maestrului i-ar fi facut placere sa va picteze inca un portret!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: