Curcubeul zilei

Posted in Uncategorized on 03/05/2015 by CalinH

image

Anunțuri

Maruca

Posted in Uncategorized on 23/08/2013 by pahilaurean

Enescu e singurul bărbat
care a avut curajul
să aştepte
până a găsit
acea femeie
capabilă
să-şi dea foc
din iubire.

Chiar dacă pentru altul.

Amintiri care se uită prin mine (VII)

Posted in PA Laurean on 20/08/2013 by pahilaurean

Nici nu mă trezisem, eram in pijama, deschid şi un băiat ţigănos:
– V-au spus de la administraţie, avem nevoie de camera asta, să filmăm, zice.
– Mda, parcă era vorba de săptămâna viitoare…
– Păi, până zugrăvesc, până aranjăm… uite – şi scoate 50 de lei din buzunar – pentru o ciocolată, ceva…
M-am trezit de-a binelea, am realizat fiecare cută a cămăşii de noapte, dar împingeam spre el mâna cu banii. I-a pus pe masă.
– Ce film spuneaţi că ?…
– 4 luni, mă întrerupse.
– Aşa mult ? Pentru ce film ?
A râs spunând „aşa e filmul” şi a plecat…

Mi-au propus să stau cu o colegă 2 zile, dar am stat 3 săptămâni.

Enescu 500

Posted in PA Laurean, Uncategorized on 17/08/2013 by pahilaurean

Mărite, cu vioara Ta,
Ne-ai ars bărbia tuturor,
Pribegi de-un secol şi ceva
Prin Occidentu-amăgitor.

Dar tu ai mai trăit un veac,
Să-l ai pe Tico promotor,
Şi-abia aştept să-i văd în frac,
Talentul lui de dirijor.

Lăsaţi viorile pe foc,
Să ardă ademenitor,
Să fie fără echivoc:
Reginele se nasc. Şi mor.

Mi-e dat să nu pot alunga
Gândul acesta apăsător
Că n-o vei mai putea avea,
De prea curând, auditor.

Dar dor, spunea cineva,
ca popor, fie pâinea cât de rea,
e nemuritor.

pentru concurs http://calinhera.wordpress.com/2013/08/17/prima-vioara-george-enescu/

Sfârşitul dnei Elefteria Popescu

Posted in PA Laurean on 03/06/2013 by pahilaurean

S-a străduit şi a ieşit, a câta oară, către poartă şi tot simţea ameţeala ciudată, acum şi starea de vomă. S-a sprijinit de cireş, a lăsat genunchiul zgâriat să alunece pe băncuţa umedă, a prins crenguţa înflorită cu mâna stângă, muşcând arătătorul celeilalte de la mijloc. Rochia îi sălta în ritmul inspiraţiilor sacadate, pieptul apăsa greu, gheara se ţinea strânsă între omoplat şi umărul gol. Cunoştea bine senzaţia, mai avusese un infarct, dar atunci, şi-a dat seama acum, avea mobilul încărcat.

Un vanitos

Posted in Uncategorized on 08/12/2011 by pahilaurean

Înseamnă foarte mult pentru tine toate astea: jobul tău, imaginea în faţa familiei, cum ne mişcăm pe lângă tine ca să înţelegi că eşti singurul bărbat în casă şi trebuie să fii respectat, ştiu bine că şi PAHiCo înseamnă foarte mult, nu am citit decât ce ai vrut tu să-mi printezi, nu ştiu tot ce scrii tu acolo, şi nici nu mă interesează, poate scrii bine, însă niciodată, şi asta au spus-o latinii, Nihil Sine Deo, îţi aminteşti, nu vei fi apreciat, votat sau nu vei avea reuşita pe care o meriţi dacă tu eşti aşa vanitos şi aştepţi asta din partea oamenilor. Dumnezeu nu aplaudă !

Caut job de titirez

Posted in PA Laurean on 01/11/2010 by pahilaurean

L-am cunoscut la o întâlnire de consultanţă în carieră.

Voia sa plece, dar să şi rămâie, citise Arghezi, dar venise şi cu multe diplome şi certificate, ştia de toate şi făcuse şi mai multe.

I-am mulţumit pentru întâlnire şi am adăugat o nouă rubrică în formular, după ce i-am auzit motivaţia: „aş pleca învârtindu-mă” şi experienţa: „învârteli”.

Nu i-am spus, dar rubrica am numit-o „titirez” şi de atunci trimit mulţi români în Occident.

Angajatorii sunt fascinaţi, pe toate cererile de joburi scrie deja ” teetotum”.