Archive for the PA octavia2 Category

Copilarie eterna

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Copil am fost, copil sunt inca
Cocotat pe-aceeasi stanca,
Si ma uit in departare
Cum copilaria-mi moare.

Dureroasa amintire!
Ah, ce bine mai era
Cand uitam chiar si de mine,
Si de ziua ce urma.

Sus e cerul, jos sunt eu.
Norul asta ma striveste.
Sa astept e tot mai greu,
Insa nu mai pot a creste.

Asta sunt, am fost si-oi fi.
Un copil, nimic mai mult.
Insa totusi mi-as dori
Sa mai pot vantul s-ascult.

Ucenicul

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Pasea agale prin camera oprindu-se din cand in cand in fata unui tablou. Nu statea mult, pret de cateva secunde, dar destul pentru a-i fi observata haina ponosita, roasa la coate, plina de pete colorate. Din spate, o doamna trecuta bine de prima tinerete, plina de sclipiri aurii, semne ale bunastarii matrimoniale, isi facu vant cu evantaiul si il aborda curajos:
– Maestre, sunt incantata de ceea ce vad. Permiteti sa va intreb de unde atata imaginatie, atata perfectiune in aranjarea culorilor pe plansa? Va admir de mult, am si avut onoarea de a-mi face un portret acum ceva vreme.
– Nu stiu doamna, eu nu fac decat sa car sevaletul, pensulele si acuarelele Maestrului. In schimb, el ma lasa sa-l privesc cum lucreaza. Insa daca doriti, va pot face si eu un portret, peste ceva ani s-ar putea sa aiba valoare. Si-l pot semna si Picasso daca doriti, sunt sigur ca Maestrului i-ar fi facut placere sa va picteze inca un portret!

Un taran liber

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Firul de iarba care-i gadila urechea si primii stropi de ploaie il trezisera. Statea ghemuit sub plopul batran care-l adapostea in fiecare zi si ii oferea umbra frunzelor asa cum o facuse si pentru tatal sau. Ar fi vrut sa fie iar copil, sa-i arate plopului dragostea sa imbratisandu-i crengile in timp ce explora zarile. Mai presus de orice insa, ar fi vrut sa aiba ceea ce copacul are si el nu: libertate!

Suferintele tanarului Atanase Parlea

Posted in PA octavia2 on 22/01/2009 by octavia2

22.01.2009

Suferintele tanarului Atanase Parlea
Draga mea, ce bine-mi pare ca in sfarsit m-a promovat! Stiu ca se infiripase ceva frumos intre noi dupa atata timp petrecut impreuna, insa te rog, intelege-ma, sunt la varsta la care prind aripi! Nu fi suparata, privind mai atent asupra mea vei intelege ca nu ti-am dat sperante desarte! Ce-as fi putut face daca farmecul surorii tale a nascut pasiuni nestavilite in inima mea? Si-apoi stiu ca nu m-am indepartat asa tare de tine, vei fi fericita sa afli ca lucrurile merg mai bine decat credeai!