Marinică, Robert şi Vincenzo

Ei bine, chiar acum voi pune capăt acestei poveşti, hotărî el deodată; se duse repede acasă, îşi puse la iuţeala un costum negru şi peste câteva clipe dădu buzna în vestiar, întocmai ca înainte de meci.
Petruţ Marinică, Robert Niklasson şi Vincenzo Schwartzertrube şedeau abătuţi pe o bancă; abia îl zăriră şi sângele începu să zvâcnească în ei, iar pe buze li se înfiripă un zâmbet de bucurie.
-Bunii mei, îndatoraţi-mă şi pe mine cu o ţigară de tutun.