Karmangeria

Posted in PA Caligul on 17/08/2009 by caligul

Bătând degetul de sticla galantarului, ceru penultima pulpă de mânzat. Femeia îl luă din scurt, până văzu o faţă pierdută rânjind în spatele dânsului, moment în care se aplecă peste cântar ca să pupe obrajii cunoştinţei. Ba chiar, de emoţie, cucoana uită să-i răspundă omului care tocmai îi mulţumi.
Halca însângeră fundul sacoşei, iar aroganţa i se prăvăli în angoasă atunci când realiză că, la fel de bine, existenţa lui s-ar putea rezuma la un rol de figurant în universul unei măcelărese.

Duelul

Posted in PA Cercul on 01/08/2009 by Cercul

Fusese un om, fusese toti oamenii. Luptase o data, luptase de mii de ori, in toate bataliile pamantului; in furtunile de sulite din Cartagina sau Hastings, in caleidoscoapele de litere din O mie si una de nopti sau Ulise, ori in lungi diatribe nocturne, jucate in chineza, sanscrita si toate limbile universului, in vreun teatru din Moscova sau la Speaker’s Corner, ori, poate, in fata vreunei iubite sau iubit, intr-un ceas calduros in Persepolis acum trei mii de ani sau inghetat din Thule alaltaieri. Fusese invingator, fusese invins. Murise de milioane de ori si se nascuse tot de-atatea si inca o data.

Azi imi iesise in cale din nou, ca in infinitele noastre dueluri atemporale si aspatiale. Imi simteam moartea in varful spadei lui, asa cum, sunt sigur, si el si-o intuia pe a sa in privirea mea. Eram el, amandoi, eram eu. Luptam singur, impreuna, intr-un vers care se repeta la nesfarsit, in paginile unei carti circulare din biblioteca universala.

Procesul (un cosmar)

Posted in PA Cercul on 01/08/2009 by Cercul

K astepta cuminte, de vreo cinci ani, pe scaunul cel mic asezat in dreapta usii pe care scria “Procuror”. Vizavi, corpul greu al paznicului labartase scaunul pe care acesta era asezat, iar ceafa-i uda trasase distinct un semn pe perete. K observase de mult pistolul acestuia, dar nu indraznise sa intrebe despre rostul instrumentului. De cine sa te aperi? Acesta este un tribunal, gandea K, unde oamenii vin nevinovati. Pot pleca raufacatori, e drept, dar nu te aperi de cine pleaca, nu?
Treptat, intre cei doi intervenise o oarecare apropiere, incurajata de faptul ca tanarul K nu-l vazuse niciodata pe procuror, acesta fiind mereu prea ocupat sa-l primeasca. Intr-o zi insa, nu se mai putu abtine si intreba:
– De cand stau aici, n-ai folosit deloc arma. De ce-o porti?
Cerberul il privise trist. In ochii lui, K citi toate conversatiile lor viitoare, iremediabil suprimate. Pistolul latra de doua ori, dupa care paznicul se ridica de pe scaun si, scotand capul pe usa, spuse incet: Urmatorul!

Amurgul zeului

Posted in PA Cercul on 01/08/2009 by Cercul

In dimineata aceea, vantul soptea presimtiri, dar pelerinii veniti sa-l asculte nu aveau urechi decat pentru versurile Lui. Le vorbea cocotat pe un mic promontoriu si, ca intotdeauna, din spatele unui patrafir bogat, ascunzand-si chipul, fara indoiala prea stralucitor pentru ochii pacatosilor. Stihurile lui aveau ecouri evanghelice, iar vocea ii venea parca din alt veac. Profetiile erau, fara indoiala, dictate direct de Dumnezeu.

Deodata, o pala de vant umfla odajdia, dezvaluind ceea ce nimeni nu cutezase a crede: profetiile erau mincinoase, pentru ca vocea care le rostea venea dintr-o cutie patrata, printr-un ac ce zgaria un disc invartindu-se. Poetul era, de fapt, un individ maruntel, cu ochi acoperiti de sticle intunecate. Cumplitul sau secret acum descoperit, incerca sa mai creeze o ultima iluzie, ciripind cu voce nedemna: “Pacatul vostru de moarte va impiedica sa-mi vedeti chipul adevarat!”. Multimea se opri pentru o secunda, apoi lua cu asalt micul atelier de versuri calpe.

Bunăstare

Posted in PA Laurean on 24/06/2009 by pahilaurean

Aştern un rând de roşii coapte, iar peste, maioneză garliceeană – vorba profului de Istoria Artei –, uleiuri aromate din belşug, zemuri exotice de fructe, peltea din con de brad şi telemea de capră. Mă-ndop din mâna stângă de seminţe, de bostan, de floare,-ntr-un remix, cu mâna dreaptă iau, la fiecare rând, din bere-o duşcă şi apoi muşc din măr. Nu ştiu ce fac greşit că tot nu-mi iese un râgâit complet, cum îl auzi prin parcuri.
Că vă uitaţi aşa; voi cum scăpaţi de fluturii aceia din stomac?

Iunie

Posted in PA Laurean on 15/06/2009 by pahilaurean

Am învăţat că e verb când spui viaţă;

Ştiu cum miroase culoarea albastră,

Să te descurci aş spune că-nseamnă.

Am acum şi pisică, am şi fereastră,

Ştiu câte locuri vor fi la toamnă

În şcoala noastră.

 

Multe mai am de făcut pentru mâine,

Ştiu că nu-i bai să nu dormi peste noapte.

Dar tot visez că mă prinde vecinul,

Oricât aş fugi,

Fiindcă sânul

Mi-e plin

Cu cireşele coapte.

Copilarie eterna

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Copil am fost, copil sunt inca
Cocotat pe-aceeasi stanca,
Si ma uit in departare
Cum copilaria-mi moare.

Dureroasa amintire!
Ah, ce bine mai era
Cand uitam chiar si de mine,
Si de ziua ce urma.

Sus e cerul, jos sunt eu.
Norul asta ma striveste.
Sa astept e tot mai greu,
Insa nu mai pot a creste.

Asta sunt, am fost si-oi fi.
Un copil, nimic mai mult.
Insa totusi mi-as dori
Sa mai pot vantul s-ascult.

Ucenicul

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Pasea agale prin camera oprindu-se din cand in cand in fata unui tablou. Nu statea mult, pret de cateva secunde, dar destul pentru a-i fi observata haina ponosita, roasa la coate, plina de pete colorate. Din spate, o doamna trecuta bine de prima tinerete, plina de sclipiri aurii, semne ale bunastarii matrimoniale, isi facu vant cu evantaiul si il aborda curajos:
– Maestre, sunt incantata de ceea ce vad. Permiteti sa va intreb de unde atata imaginatie, atata perfectiune in aranjarea culorilor pe plansa? Va admir de mult, am si avut onoarea de a-mi face un portret acum ceva vreme.
– Nu stiu doamna, eu nu fac decat sa car sevaletul, pensulele si acuarelele Maestrului. In schimb, el ma lasa sa-l privesc cum lucreaza. Insa daca doriti, va pot face si eu un portret, peste ceva ani s-ar putea sa aiba valoare. Si-l pot semna si Picasso daca doriti, sunt sigur ca Maestrului i-ar fi facut placere sa va picteze inca un portret!

Un taran liber

Posted in PA octavia2 on 15/06/2009 by octavia2

Firul de iarba care-i gadila urechea si primii stropi de ploaie il trezisera. Statea ghemuit sub plopul batran care-l adapostea in fiecare zi si ii oferea umbra frunzelor asa cum o facuse si pentru tatal sau. Ar fi vrut sa fie iar copil, sa-i arate plopului dragostea sa imbratisandu-i crengile in timp ce explora zarile. Mai presus de orice insa, ar fi vrut sa aiba ceea ce copacul are si el nu: libertate!

Actanţii iluzoriului

Posted in PA Caligul on 27/05/2009 by caligul

Miezul nopţii. Aprind ţigara şi o las să ardă la fel ca celelalte şase, treptat şi-n van, lumânarea de pe mormântul iubirii noastre. Privesc din balcon spre mare şi aştept să te ridici dintr-însa, cu glas dulce îmbiindu-mă să vin la sânul tău, să stingem dintr-o suflare celestele opaiţe ce au ursit împotriva noastră. Dar nu te zăresc.
Nici măcar cafeaua aburindă care aşteaptă cuminte pe măsuţă s-o dezmierd cu buzele-mi nu e singură în noaptea aceasta. Înamoratul fum de ţigară valsează în briza mării cu aburul licorii, sub privirea mea pizmaşă.
De când am încetat a te mai visa, somnul meu e doar un moft pervers.