Arhivă autor

Maruca

Posted in Uncategorized on 23/08/2013 by pahilaurean

Enescu e singurul bărbat
care a avut curajul
să aştepte
până a găsit
acea femeie
capabilă
să-şi dea foc
din iubire.

Chiar dacă pentru altul.

Amintiri care se uită prin mine (VII)

Posted in PA Laurean on 20/08/2013 by pahilaurean

Nici nu mă trezisem, eram in pijama, deschid şi un băiat ţigănos:
– V-au spus de la administraţie, avem nevoie de camera asta, să filmăm, zice.
– Mda, parcă era vorba de săptămâna viitoare…
– Păi, până zugrăvesc, până aranjăm… uite – şi scoate 50 de lei din buzunar – pentru o ciocolată, ceva…
M-am trezit de-a binelea, am realizat fiecare cută a cămăşii de noapte, dar împingeam spre el mâna cu banii. I-a pus pe masă.
– Ce film spuneaţi că ?…
– 4 luni, mă întrerupse.
– Aşa mult ? Pentru ce film ?
A râs spunând „aşa e filmul” şi a plecat…

Mi-au propus să stau cu o colegă 2 zile, dar am stat 3 săptămâni.

Enescu 500

Posted in PA Laurean, Uncategorized on 17/08/2013 by pahilaurean

Mărite, cu vioara Ta,
Ne-ai ars bărbia tuturor,
Pribegi de-un secol şi ceva
Prin Occidentu-amăgitor.

Dar tu ai mai trăit un veac,
Să-l ai pe Tico promotor,
Şi-abia aştept să-i văd în frac,
Talentul lui de dirijor.

Lăsaţi viorile pe foc,
Să ardă ademenitor,
Să fie fără echivoc:
Reginele se nasc. Şi mor.

Mi-e dat să nu pot alunga
Gândul acesta apăsător
Că n-o vei mai putea avea,
De prea curând, auditor.

Dar dor, spunea cineva,
ca popor, fie pâinea cât de rea,
e nemuritor.

pentru concurs http://calinhera.wordpress.com/2013/08/17/prima-vioara-george-enescu/

Sfârşitul dnei Elefteria Popescu

Posted in PA Laurean on 03/06/2013 by pahilaurean

S-a străduit şi a ieşit, a câta oară, către poartă şi tot simţea ameţeala ciudată, acum şi starea de vomă. S-a sprijinit de cireş, a lăsat genunchiul zgâriat să alunece pe băncuţa umedă, a prins crenguţa înflorită cu mâna stângă, muşcând arătătorul celeilalte de la mijloc. Rochia îi sălta în ritmul inspiraţiilor sacadate, pieptul apăsa greu, gheara se ţinea strânsă între omoplat şi umărul gol. Cunoştea bine senzaţia, mai avusese un infarct, dar atunci, şi-a dat seama acum, avea mobilul încărcat.

Un vanitos

Posted in Uncategorized on 08/12/2011 by pahilaurean

Înseamnă foarte mult pentru tine toate astea: jobul tău, imaginea în faţa familiei, cum ne mişcăm pe lângă tine ca să înţelegi că eşti singurul bărbat în casă şi trebuie să fii respectat, ştiu bine că şi PAHiCo înseamnă foarte mult, nu am citit decât ce ai vrut tu să-mi printezi, nu ştiu tot ce scrii tu acolo, şi nici nu mă interesează, poate scrii bine, însă niciodată, şi asta au spus-o latinii, Nihil Sine Deo, îţi aminteşti, nu vei fi apreciat, votat sau nu vei avea reuşita pe care o meriţi dacă tu eşti aşa vanitos şi aştepţi asta din partea oamenilor. Dumnezeu nu aplaudă !

Caut job de titirez

Posted in PA Laurean on 01/11/2010 by pahilaurean

L-am cunoscut la o întâlnire de consultanţă în carieră.

Voia sa plece, dar să şi rămâie, citise Arghezi, dar venise şi cu multe diplome şi certificate, ştia de toate şi făcuse şi mai multe.

I-am mulţumit pentru întâlnire şi am adăugat o nouă rubrică în formular, după ce i-am auzit motivaţia: „aş pleca învârtindu-mă” şi experienţa: „învârteli”.

Nu i-am spus, dar rubrica am numit-o „titirez” şi de atunci trimit mulţi români în Occident.

Angajatorii sunt fascinaţi, pe toate cererile de joburi scrie deja ” teetotum”.

Upgrade de bilă

Posted in PA Laurean on 31/05/2010 by pahilaurean

Îmi place să stau de vorbă cu liceeni. Şi lor cu mine. Cred. Poate unde mi-a plăcut al naibii de mult. Liceul. De data asta însă, am fost depăşit total.
Desigur, un licean care a auzit de ASE a auzit şi de mai celebra bilă de pe cupolă.
Generaţii întregi zâmbeau complice şi susţineau că ea e încă acolo, fiindcă nicio virgină nu a absolvit ASE-ul.
Tinerii absolvenţi sunt convinşi că nu aşa trebuie să fi fost: ci că ea va cădea când prima virgină va fi admisă acolo.

„Liceu, cimitir al fecioriei mele!…”

Invitaţia la vax

Posted in PA Laurean on 07/04/2010 by pahilaurean

Am poftit-o să intre, am încropit în grabă o scrumieră. Ea nu fuma, dar eu aveam motiv. Doar nu mă vor certa, sunt c-o femeie. Am cautat caseta cu piesa din 9 săptămâni şi jumătate, o lumânare am găsit pe sub chiuvetă. E folosită dar, dacă-i scot capacul cu cruciuliţe, numai bună, o să dea o lumină bestială roşie ca în Emanuelle, scena cu fotograful. Am luat sticla de vin din barul tatei, două pahare din bufetul ăla alb, şi hai să ne-aşezăm şi noi aicea.

– A, nu, refuză ea, bem vinul după!

Am înţeles, mă pregăteam de mult, m-am ridicat ca arcul jocurilor alea cu mânere, citisem eu prin pahico ce-ar însemna plăcere, şi-apoi m-am dus întins…

Ş-am scos un pet de bere.

Bunăstare

Posted in PA Laurean on 24/06/2009 by pahilaurean

Aştern un rând de roşii coapte, iar peste, maioneză garliceeană – vorba profului de Istoria Artei –, uleiuri aromate din belşug, zemuri exotice de fructe, peltea din con de brad şi telemea de capră. Mă-ndop din mâna stângă de seminţe, de bostan, de floare,-ntr-un remix, cu mâna dreaptă iau, la fiecare rând, din bere-o duşcă şi apoi muşc din măr. Nu ştiu ce fac greşit că tot nu-mi iese un râgâit complet, cum îl auzi prin parcuri.
Că vă uitaţi aşa; voi cum scăpaţi de fluturii aceia din stomac?

Iunie

Posted in PA Laurean on 15/06/2009 by pahilaurean

Am învăţat că e verb când spui viaţă;

Ştiu cum miroase culoarea albastră,

Să te descurci aş spune că-nseamnă.

Am acum şi pisică, am şi fereastră,

Ştiu câte locuri vor fi la toamnă

În şcoala noastră.

 

Multe mai am de făcut pentru mâine,

Ştiu că nu-i bai să nu dormi peste noapte.

Dar tot visez că mă prinde vecinul,

Oricât aş fugi,

Fiindcă sânul

Mi-e plin

Cu cireşele coapte.