Amintiri care se uită prin mine (VII)

Nici nu mă trezisem, eram in pijama, deschid şi un băiat ţigănos:
– V-au spus de la administraţie, avem nevoie de camera asta, să filmăm, zice.
– Mda, parcă era vorba de săptămâna viitoare…
– Păi, până zugrăvesc, până aranjăm… uite – şi scoate 50 de lei din buzunar – pentru o ciocolată, ceva…
M-am trezit de-a binelea, am realizat fiecare cută a cămăşii de noapte, dar împingeam spre el mâna cu banii. I-a pus pe masă.
– Ce film spuneaţi că ?…
– 4 luni, mă întrerupse.
– Aşa mult ? Pentru ce film ?
A râs spunând „aşa e filmul” şi a plecat…

Mi-au propus să stau cu o colegă 2 zile, dar am stat 3 săptămâni.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: