Sfârşitul dnei Elefteria Popescu

S-a străduit şi a ieşit, a câta oară, către poartă şi tot simţea ameţeala ciudată, acum şi starea de vomă. S-a sprijinit de cireş, a lăsat genunchiul zgâriat să alunece pe băncuţa umedă, a prins crenguţa înflorită cu mâna stângă, muşcând arătătorul celeilalte de la mijloc. Rochia îi sălta în ritmul inspiraţiilor sacadate, pieptul apăsa greu, gheara se ţinea strânsă între omoplat şi umărul gol. Cunoştea bine senzaţia, mai avusese un infarct, dar atunci, şi-a dat seama acum, avea mobilul încărcat.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: