Duelul

Fusese un om, fusese toti oamenii. Luptase o data, luptase de mii de ori, in toate bataliile pamantului; in furtunile de sulite din Cartagina sau Hastings, in caleidoscoapele de litere din O mie si una de nopti sau Ulise, ori in lungi diatribe nocturne, jucate in chineza, sanscrita si toate limbile universului, in vreun teatru din Moscova sau la Speaker’s Corner, ori, poate, in fata vreunei iubite sau iubit, intr-un ceas calduros in Persepolis acum trei mii de ani sau inghetat din Thule alaltaieri. Fusese invingator, fusese invins. Murise de milioane de ori si se nascuse tot de-atatea si inca o data.

Azi imi iesise in cale din nou, ca in infinitele noastre dueluri atemporale si aspatiale. Imi simteam moartea in varful spadei lui, asa cum, sunt sigur, si el si-o intuia pe a sa in privirea mea. Eram el, amandoi, eram eu. Luptam singur, impreuna, intr-un vers care se repeta la nesfarsit, in paginile unei carti circulare din biblioteca universala.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: