Singurătate

Tăcere, mâncare pentru Miţi, o cafea mică, năzdrăvanii de la matinal, aşteptare, serial, trotuarul umed, piaţa, ziarul, aglomeraţie, da, şi verdeaţă, pâine am de ieri, ce faci vecină, uite cum parchează, nu mai ai loc, ciorbă de legume, medicamente, serial, linişte, un pic de ordine, tăcere, poza cu doliu, aşteptare, un ceai, serial, ordine, ştiri, telefon, nu, nu sună, iar talk-show, ce mai zic şi ăştia, tot nu sună, ah, am aţipit, tăcere, nici azi n-a sunat, au şi ei viaţa lor, mamă.

Autor: Ovidiu

Reclame

6 răspunsuri to “Singurătate”

  1. ticorosu Says:

    Mi-a placut acest PA de la prima lectura. Acum l-am citi deja de vreo opt-noua ori (am avut si o discutie despre el in Inaltul Giudet) si tot imi place.

  2. grodic Says:

    Nu e un PA original, iar textul cade usor in patetic. E, insa, acel gen de PA care nu poate sa nu te impresioneze. Dincolo de text, situatia e una reala, prea reala din pacate pentru multi batrani: senzatia inutilitatii. Si, cu toate astea, e un PA foarte bun. Pentru ca, ati observat oare?, batranii sunt totusi mult mai ancorati decat multi tineri in viata societatii – ma rog, a societatii proxime lor – , urmaresc stirile, comenteaza fapte si acte, intretin relatii cordiale (sau nu) cu semenii lor, traiesc asa cum pot, intr-o lume care – cel putin in partea mai tanara a ei – pare sa ii ignore. Si, cu toate astea, ei asteapta, nu se supara, gasesc scuze tinerilor – „au si eu viata lor” – si incerca sa-i inteleaga. Sunt si carcotasi – „uite cum parcheaza” – fata de lucrurile care – percep ei – le invadeaza coltul de lume. Batranii au un program repetitiv, cu lucruri standard pe care le fac, o rutina din care nu ies. Acestea sunt bine surprinse de autor. Inclusiv pacatul involuntar al multora din ei, ca femeile au supravietuit barbatilor. Singuratatea e o piatra pe care si-o cara insa cu o oarecare demnitate, incercand s-o umple cu Miti (nu stiu daca e pisica sau vreo tarantula), cu televizorul (ce s-ar face oare daca ar avea doua doua ore pe zi program?), cu activitatile casnice sau sociale (piata, conversatii cu vecinii). E o viata tacuta, pe o viteza din ce in ce mai mica si cu un sonor din ce in ce mai jos. Cand, in sfarsit, sonorul se opreste, sentimentul inutilitatii devine si mai evident, poate singurul. Nu e corect, dar, din pacate, uneori asta e viata.

  3. Dorel Says:

    Lui ticorosu i-a aparut o bulina verde, lui grodic una albastra. Curios sint sa vad mie ce culoare mi se aloca 😛

  4. Galben

  5. MD-loong Says:

    Un PA foarte bun care te alearga printre litere pana la sfarsit despre viata rapida si agitata a fiecaruia dintre noi. E frumos sa intalnesti oameni care se opresc din alergat si se odihnesc cateva minute, ei fiind in acele momente tot Universul.

  6. […] arbitrat: Ovidiu, Dan, Petra, LordDIf, Leo, LadyA, cell61, Călin P.S. Îi rog pe toti participantii să […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: