Blogul Grupului Pahico

Un vanitos

pahilaurean — Thu, 08 Dec 2011 09:32:56 +0000

Înseamnă foarte mult pentru tine toate astea: jobul tău, imaginea în faţa familiei, cum ne mişcăm pe lângă tine ca să înţelegi că eşti singurul bărbat în casă şi trebuie să fii respectat, ştiu bine că şi PAHiCo înseamnă foarte mult, nu am citit decât ce ai vrut tu să-mi printezi, nu ştiu tot ce scrii tu acolo, şi nici nu mă interesează, poate scrii bine, însă niciodată, şi asta au spus-o latinii, Nihil Sine Deo, îţi aminteşti, nu vei fi apreciat, votat sau nu vei avea reuşita pe care o meriţi dacă tu eşti aşa vanitos şi aştepţi asta din partea oamenilor. Dumnezeu nu aplaudă !

Caut job de titirez

pahilaurean — Mon, 01 Nov 2010 09:56:32 +0000

L-am cunoscut la o întâlnire de consultanţă în carieră.

Voia sa plece, dar să şi rămâie, citise Arghezi, dar venise şi cu multe diplome şi certificate, ştia de toate şi făcuse şi mai multe.

I-am mulţumit pentru întâlnire şi am adăugat o nouă rubrică în formular, după ce i-am auzit motivaţia: “aş pleca învârtindu-mă” şi experienţa: “învârteli”.

Nu i-am spus, dar rubrica am numit-o “titirez” şi de atunci trimit mulţi români în Occident.

Angajatorii sunt fascinaţi, pe toate cererile de joburi scrie deja ” teetotum”.

Upgrade de bilă

pahilaurean — Mon, 31 May 2010 08:05:50 +0000

Îmi place să stau de vorbă cu liceeni. Şi lor cu mine. Cred. Poate unde mi-a plăcut al naibii de mult. Liceul. De data asta însă, am fost depăşit total.
Desigur, un licean care a auzit de ASE a auzit şi de mai celebra bilă de pe cupolă.
Generaţii întregi zâmbeau complice şi susţineau că ea e încă acolo, fiindcă nicio virgină nu a absolvit ASE-ul.
Tinerii absolvenţi sunt convinşi că nu aşa trebuie să fi fost: ci că ea va cădea când prima virgină va fi admisă acolo.

“Liceu, cimitir al fecioriei mele!…”

Invitaţia la vax

pahilaurean — Wed, 07 Apr 2010 07:57:58 +0000

Am poftit-o să intre, am încropit în grabă o scrumieră. Ea nu fuma, dar eu aveam motiv. Doar nu mă vor certa, sunt c-o femeie. Am cautat caseta cu piesa din 9 săptămâni şi jumătate, o lumânare am găsit pe sub chiuvetă. E folosită dar, dacă-i scot capacul cu cruciuliţe, numai bună, o să dea o lumină bestială roşie ca în Emanuelle, scena cu fotograful. Am luat sticla de vin din barul tatei, două pahare din bufetul ăla alb, şi hai să ne-aşezăm şi noi aicea.

- A, nu, refuză ea, bem vinul după!

Am înţeles, mă pregăteam de mult, m-am ridicat ca arcul jocurilor alea cu mânere, citisem eu prin pahico ce-ar însemna plăcere, şi-apoi m-am dus întins…

Ş-am scos un pet de bere.

Dezvăluiri senzationale despre începuturile Pahico

ticorosu — Sun, 30 Aug 2009 14:52:16 +0000

Am găsit, în arhivele personale, un text care cred că a apărut în primul Letopiset. Sau nu. Iată o parte. E despre începuturile Pahico.

Saptamana trecuta s-a mai infiintat o federatie. Partea interesanta e ca fondatorii ei au skill ridicat la scris. Numele federatiei, Press Announcement High Council, e destul de explicit. Cei cinci fondatori spun ca au descoperit o latura neutilizata suficient a Hattrick-ului: anunturile de presa, adica locul acela in care toti platitorii de supporter pot scrie ce cred ei de cuviinta. Ei isi propun Ce-si propune cei cinci? Sa incurajeze emiterea unor anunturi de presa cat mai interesante, care sa faca din rasfoirea paginilor HT ale diferitelor cluburi apropiata de rasfoirea unor carti. Deoarece simion_Popescu, heraoc, poclea, Maniero si Ticorosu cred de cuviinta sa scrie lucruri care lor li se par simpatice. Uneori vesele, alteori amare, de fiecare data cu un anumit talc. Multe din anunturile lor au fost preluate de duru pe forumul de pe computergames, in revista anunturilor de presa…

Ce v-a apucat?

simion_popescu: O mica mincarime in virfu’ stiloului si mici presiuni in buricele degetelor cu care il tin.
heraoc: Dorul de liceu, cand scrijeleam cu lama pe banca mesaje despre profi, colegi si colege
poclea: Nimic
Maniero: Nu-mi place cum suna “apucat”, are o nota peiorativa in intrebarea asta. O sa emit un comunicat de presa sub forma unui protest oficial.
Ticorosu: Pe mine m-a apucat un dor. Dorul de litera.

Un PA trebuie sa fie lung, scurt sau mediu?

simion_popescu: Un PA trebuie sa fie foarte scurt, cuprinzator, dar sa aiba suficiente cuvinte incit sa umple spatiu de 500 de caractere. In cazuri exceptionale poate fi mediu.
heraoc: In acest caz, chiar nu conteaza marimea
poclea: Un PA nu trebuie sa fie nicicum. Un PA este un dar, si trebuie luat asa cum este. Singura limita este cerul. Si limitarea de 500 de
caractere (parca) a jocului.
Maniero: “Marimea nu conteaza” e valabila doar atunci cand e mica. Din pacate HT-ul ne limiteaza la 500 caractere (adica f putin), ceea ce inseamna ca putem zice si noi acelasi lucru: marimea nu conteaza.
Ticorosu: Pe termen scurt, un PA trebuie sa fie mediu (max. 500 caractere). Pe termen mediu, speram sa poata fi mai lung.

Ce formula folositi? Foileton, proza scurta, cimilitura, vers alb?

simion_popescu: Da.
heraoc: Sint in cautarea unui stil care sa imi exprime mai bine trairile din jocul de hattrick. Momentan, ma incearca un soi de deznadejde, ca echipa joaca prost. Asa incat ma gandesc sa creez o lume paralela, sub forma unui scurt foileton.
poclea: Nu folosesc formule. Cum spuneam, PA-ul este un dar, iar cand apare eu nu fac decat sa-l reproduc. In orice forma sau formula ar fi.
Maniero: Ma bucur ca ai amintit de formule; ma fascineaza si sunt mereu in cautarea lor. De altminteri, acest lucru este vizibil la Coltul Tacticienilor.
Ticorosu: N-am ajuns inca la o formula castigatoare. Mie mi-e greu, inca, sa ma decid ce litera sa aleg. Asa ca le pun pe toate de-a valma, cum imi vin in minte. P-orma vad ca a rezultat un anunt de presa.

Pana la urma, ce face federatia voastra?

simion_popescu: Face misto de loturile de jucatori.
heraoc: Ofera sansa unica de a scrie alaturi de cei 4 mari maestrii; eu fireste, nu ma numar printre ei.
poclea: Deocamdata conferinta federatiei gazduieste niste dezbateri deosebit de interesante pe teme agricole. In plus, federatia asta am facut-o ca sa fim si noi sefi undeva (cel putin asta vreau eu). Deocamdata nu e prea bine, pentru ca nu avem pe nimeni dedesupt. Din punct de vedere administrativ vorbind, desigur.
Maniero: Ceea ce face orice federatie care se respecta: aduce in viata membrilor un strop de inedit, chestiuni interesante si complet inutile.
Ticorosu: Este o intrebare pe care nu incetam sa ne-o adresam, unii altora. Caci ce este un raspuns decat urmarea fireasca a unei intrebari istete?

Cine si cum poate intra in federatie? Cine poate ramane?

simion_popescu: Oricine scrie 3 fraze pe anunt. Sa ramai e mai greu.
heraoc: Deocamdata, e treaba Maestrilor Marii Loje. Eu sunt doar Baron pe langa Marea Loja.
poclea: Pot intra cei care merita. Pot ramane cei care intra.
Maniero: Fiind un club elitist, accesul este atent controlat si se face doar pe baza de recomandari din partea membrilor. Pentru pastrarea statutului de membru n-am impus inca nici o regula, asteptam pana clubul va deveni suprapopulat.
Ticorosu: Intr-o carte celebra era un enunt de genul “Cere si ti se va da”. In calitate de Maestru al Marii Loje ma simt dator sa adaug: “Daca meriti”. Odata intrat, nu ai decat de castigat. Launtric vorbind. Cu cat te apropii mai mult de Marea Loja, cu atat intelegi mai bine ce inseamna HTNirvana.

Sunteti francmasoni?

simion_popescu: Meandrele concretului.
heraoc: Nu, dar sintem pe drumul cel bun.
poclea: Desigur
Maniero: No comment.

Care e telul vostru final?

simion_popescu: Integrarea in UE.
heraoc: Eu vreau sa nu mai fiu pe langa ci in Marea Loja.
poclea: World Domination, evident. Pe langa asta as dori ca echipa HT sa mareasca spatiul pentru PA-uri (limita aia de 500 de caractere pur si simplu imi sufoca creativitatea). A, si as vrea sa-mi iau si un gip.
Maniero: Fireste, acesta nu poate fi decat unul singur (strigati cu mine sa ne auda Masi): Woooooooorld Dominatioooooon !!!
Ticorosu: Mie imi place sa cred ca dominatia primordiala a literei asupra skill-ului. Caci la inceput au fost cuvantul, anuntul de presa si abia apoi Hattrick 6.6.2. Oricum, cred ca 6.6.3-ul va fi mai literar.”

Karmangeria

caligul — Mon, 17 Aug 2009 08:23:22 +0000

Bătând degetul de sticla galantarului, ceru penultima pulpă de mânzat. Femeia îl luă din scurt, până văzu o faţă pierdută rânjind în spatele dânsului, moment în care se aplecă peste cântar ca să pupe obrajii cunoştinţei. Ba chiar, de emoţie, cucoana uită să-i răspundă omului care tocmai îi mulţumi.
Halca însângeră fundul sacoşei, iar aroganţa i se prăvăli în angoasă atunci când realiză că, la fel de bine, existenţa lui s-ar putea rezuma la un rol de figurant în universul unei măcelărese.

Duelul

Cercul — Sat, 01 Aug 2009 09:58:45 +0000

Fusese un om, fusese toti oamenii. Luptase o data, luptase de mii de ori, in toate bataliile pamantului; in furtunile de sulite din Cartagina sau Hastings, in caleidoscoapele de litere din O mie si una de nopti sau Ulise, ori in lungi diatribe nocturne, jucate in chineza, sanscrita si toate limbile universului, in vreun teatru din Moscova sau la Speaker’s Corner, ori, poate, in fata vreunei iubite sau iubit, intr-un ceas calduros in Persepolis acum trei mii de ani sau inghetat din Thule alaltaieri. Fusese invingator, fusese invins. Murise de milioane de ori si se nascuse tot de-atatea si inca o data.

Azi imi iesise in cale din nou, ca in infinitele noastre dueluri atemporale si aspatiale. Imi simteam moartea in varful spadei lui, asa cum, sunt sigur, si el si-o intuia pe a sa in privirea mea. Eram el, amandoi, eram eu. Luptam singur, impreuna, intr-un vers care se repeta la nesfarsit, in paginile unei carti circulare din biblioteca universala.

Procesul (un cosmar)

Cercul — Sat, 01 Aug 2009 09:57:46 +0000

K astepta cuminte, de vreo cinci ani, pe scaunul cel mic asezat in dreapta usii pe care scria “Procuror”. Vizavi, corpul greu al paznicului labartase scaunul pe care acesta era asezat, iar ceafa-i uda trasase distinct un semn pe perete. K observase de mult pistolul acestuia, dar nu indraznise sa intrebe despre rostul instrumentului. De cine sa te aperi? Acesta este un tribunal, gandea K, unde oamenii vin nevinovati. Pot pleca raufacatori, e drept, dar nu te aperi de cine pleaca, nu?
Treptat, intre cei doi intervenise o oarecare apropiere, incurajata de faptul ca tanarul K nu-l vazuse niciodata pe procuror, acesta fiind mereu prea ocupat sa-l primeasca. Intr-o zi insa, nu se mai putu abtine si intreba:
- De cand stau aici, n-ai folosit deloc arma. De ce-o porti?
Cerberul il privise trist. In ochii lui, K citi toate conversatiile lor viitoare, iremediabil suprimate. Pistolul latra de doua ori, dupa care paznicul se ridica de pe scaun si, scotand capul pe usa, spuse incet: Urmatorul!

Amurgul zeului

Cercul — Sat, 01 Aug 2009 09:56:03 +0000

In dimineata aceea, vantul soptea presimtiri, dar pelerinii veniti sa-l asculte nu aveau urechi decat pentru versurile Lui. Le vorbea cocotat pe un mic promontoriu si, ca intotdeauna, din spatele unui patrafir bogat, ascunzand-si chipul, fara indoiala prea stralucitor pentru ochii pacatosilor. Stihurile lui aveau ecouri evanghelice, iar vocea ii venea parca din alt veac. Profetiile erau, fara indoiala, dictate direct de Dumnezeu.

Deodata, o pala de vant umfla odajdia, dezvaluind ceea ce nimeni nu cutezase a crede: profetiile erau mincinoase, pentru ca vocea care le rostea venea dintr-o cutie patrata, printr-un ac ce zgaria un disc invartindu-se. Poetul era, de fapt, un individ maruntel, cu ochi acoperiti de sticle intunecate. Cumplitul sau secret acum descoperit, incerca sa mai creeze o ultima iluzie, ciripind cu voce nedemna: “Pacatul vostru de moarte va impiedica sa-mi vedeti chipul adevarat!”. Multimea se opri pentru o secunda, apoi lua cu asalt micul atelier de versuri calpe.

Bunăstare

pahilaurean — Wed, 24 Jun 2009 11:03:23 +0000

Aştern un rând de roşii coapte, iar peste, maioneză garliceeană – vorba profului de Istoria Artei –, uleiuri aromate din belşug, zemuri exotice de fructe, peltea din con de brad şi telemea de capră. Mă-ndop din mâna stângă de seminţe, de bostan, de floare,-ntr-un remix, cu mâna dreaptă iau, la fiecare rând, din bere-o duşcă şi apoi muşc din măr. Nu ştiu ce fac greşit că tot nu-mi iese un râgâit complet, cum îl auzi prin parcuri.
Că vă uitaţi aşa; voi cum scăpaţi de fluturii aceia din stomac?